Asocierea producătorilor este poate singurul mod în care aceştia îşi pot creşte productivitatea şi competitivitatea într-o lume dominată de marii producători şi de marile lanţuri comerciale.
Nici o ţară din lume nu şi-a dezvoltat o agricultură puternică numai datorită potenţialului. Avem nevoie în primul rând de consecvenţă şi de stabilitate, iar cooperativele agricole ne pot asigura acest lucru.
Conform dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de cooperativă, are semnificaţia de “organizaţie economică formată prin asocierea liber consimţită a unui grup de persoane ( producători, meseriaşi, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii’’.
Alianţa Cooperatistă Internaţională (ACI), ne dă o definiție mai generală, care include în structurile internaţionale, diversitatea juridică a cooperativelor, și anume: “ Cooperativa este o asociaţie autonomă de persoane reunite în mod voluntar în scopul satisfacerii nevoilor şi aspiraţiilor de natură economică, socială şi culturală, prin intermediul unei instituţii deţinute în comun şi controlată în mod democratic’’.
Cooperativele sunt întreprinderi centrate pe oameni deținute și conduse de și pentru membrii lor pentru a-și realiza visele comune. Profitul generat este reinvestit în cooperativă sau restituit membrilor.
Cooperativele aduc oamenii împreună într-un mod democratic și egal. Membrii au drepturi egale de vot indiferent de valoarea capitalului pe care îl pun în întreprindere. Ele permit oamenilor să preia controlul asupra viitorului lor economic și, deoarece nu sunt deținute de acționari, beneficiile economice și sociale ale activității lor rămân în cooperative și comunitățile în care sunt înființate. Beneficiile membrilor sunt direct proporționale cu rulajul avut prin cooperativă. Întrucât întreprinderile sunt conduse de valori nu doar din profit, cooperativele împărtășesc principiile convenite la nivel internațional și acționează împreună pentru a construi o lume mai bună prin cooperare. Punerea corectitudinii și egalității în centrul întreprinderii, cooperativele din întreaga lume permit oamenilor să colaboreze pentru a crea întreprinderi durabile care generează locuri de muncă și prosperitate pe termen lung. Dezvoltarea economică cooperativă, caracterizată prin căutarea unor mijloace de producție și schimburi eficiente bazate pe cooperare, este acolo pentru a îmbunătăți viața oamenilor și pentru a avea grijă de mediul înconjurător. Acest lucru este departe de a fi un fenomen marginal, unul din fiecare șase oameni de pe planetă sunt membri cooperatori.
Inovația tehnologică a devenit unul dintre cei mai importanți factori pentru cooperative pentru a obține avantaje competitive și de creștere a veniturilor fermierilor.
Membrii cooperativelor au un aport de capitaluri proprii în întreprindere, iar o întreprindere cooperativă de succes oferă rentabilitate investițiilor. Printr-un sistem de management eficient, cooperativele aprofundează relațiile cu membrii, de-a lungul timpului, și îi încurajează în mod sistematic să-și extindă investițiile în capitaluri proprii și să se implice într-o gamă de activități în cooperativă. Modelele de colaborare, de rezultat, de luare a deciziilor în crearea de valoare adăugată și un angajament ridicat duc la bunăstarea tuturor membrilor.
Costurile de informare și tranzacționare a produselor agroalimentare includ coordonarea fluxului de intrare a bunurilor și a produselor agricole pe piețe, prevăd serviciile inexistente sau neadecvate, și consolidează puterea de negociere în relația cu furnizorii, dar și cu consumatorii.
Afacerile orientate în primul rând spre a face profit, angajându-se spre o dezvoltare durabilă, nu funcționează numai din punct de vedere tehnic. Un astfel de angajament necesită validarea colectivă a eficienței practicilor agricole alternative.
Analizate din punct de vedere economic, cooperativele sunt vitregite din cauza numeroaselor lacune structurale din cauza spațiului limitat de creștere a capitalului, care se presupune a fi nesatisfăcător.
Cooperativele agricole joacă un rol-cheie în economia rurală. Acestea sprijină agricultorii să își comercializeze mai bine produsele obținând prețuri mai bune în schimbul acestora, promovând creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă, aspect esențial în contextul actualelor condiții economice. De asemenea, acestea respectă cu strictețe principiul conform căruia „cooperativele contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităților prin politicile aprobate de membrii acestora.” În plus, cooperativele au intensificat sprijinul acordat concretizării acestui principiu adaptându-și strategiile de dezvoltare economică pentru a-și consolida durabilitatea economică pe termen lung și pentru dezvoltarea comunităților rurale”.
Cooperativa agricolă este o formă de organizare economică realizată pe baza iniţiativei proprii a producătorilor agricoli, care asigură resursele necesare pentru funcţionarea cooperativei şi conducerea întregii activităţi, favorizându-le raporturi concurenţiale cu furnizorii şi cumpărătorii agricoli, oferindu-le posibilitatea să se menţină pe piaţă prin competitivitate, într-o economie de piață.
Aderarea producătorilor agricoli la o cooperativă agricolă este certitudinea asigurării profitabilității fermei agricole indiferent de dimensiune.
De aceea noi ne-am asociat în cooperative agricole (punem la comun, DOAR mintea), ne-am optimizat costurile de producție, obținem cel mai bun raport calitate-preț la momentul comercializării producției și am început să realizăm investiții în comun pentru a adăuga valoare producției primare.
În orice sector de activitate, cooperativele reprezintă acţiunea de îmbinare şi coordonare a eforturilor fiecărui individ într-o activitate comună, vizând un rezultat bine stabilit, pe principiul “unirea face forţa”. În cazul în care, o persoană este incapabilă să-şi rezolve singură propriile probleme se poate asocia cu alți indivizi pentru a atinge obiectivul comun pe care individul nu-l putea atinge cu forțele proprii.
Paradigma de dezvoltare durabilă este o interdependență reciprocă între diferite aspecte, precum securitatea economică, echilibrul ecologic, educația, democrația, justiția socială și stabilitatea politică.
Cooperaţia agricolă, ca formă asociativă de efectuare în comun a lucrărilor, era pentru Mladenatz singura formă de organizare social-economică prin care ţăranul îmbina proprietatea individuală asupra pământului cu proprietatea colectivă asupra inventarului agricol modern, fiind singurul experiment reușit al secolului al XIX-lea.
Cooperativele oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume, cu 20% mai mult decât multinaţionalele.
Sectorul cooperatist este un actor economic şi social puternic în cadrul acestor societăţi, atât prin cotele de piaţă deţinute şi aportul activităţii lor în PIB, cât şi prin numărul de membrii şi prin bunăstarea oferită cetăţenilor prin locurile de muncă create.
În Argentina sunt cca. 12.670 societăţi cooperatiste care au ca membrii 23,5% din populaţia ţării şi oferă peste 233.000 de locuri de muncă, iar în Canada, 4 din 10 canadieni sunt membrii în cel puţin o cooperativă.
În Franţa circa 38% din populaţie, sunt membrii cooperatori şi 75% dintre producătorii agricoli sunt membrii ai unei cooperative. În ceea ce priveşte locurile de muncă, 21.000 de cooperative furnizează peste 1 milion de joburi reprezentând 3,5% din populaţia activă.
Mișcarea franceză CUMA constituie o lecție prețioasă pentru guverne și practicieni în contextul abordărilor participative la dezvoltare și subliniază rolul esențial al cooperativelor agricole pentru promovarea fermelor de familie în vederea depășirii limitărilor de capital pe care le au și să poată deveni competitive în comparație cu societățile care practică agricultura intensivă. Acestea pot fi comparate cu o coaliție care poate asigura accesul la resurse și atenua riscurile dar sustenabilitatea este condiționată de eficiența managementului de rețea, adaptabilității, menținerii încrederii membrului și loialității.
În Spania, sectorul cooperatist este un reprezentant clar al industriei din mediul rural și, în multe cazuri, este motorul de dezvoltare al acestor zone, fără de care contribuția economică pentru menținerea veniturilor pe cap de locuitor este inexistentă.
Şi în Germania, 1 din 4 persoane (20 milioane de persoane) este membră a unei cooperative, iar 440.000 de persoane sunt angajate în 8.106 cooperative şi în Japonia 1 din 3 familii este membră a unei cooperative.
Cooperativele, sunt de așteptat să funcționeze într-un mediu competitiv și trebuie să se adapteze practicilor eficiente de gestionare și exploatare a scării economice. Astfel, funcționarea eficientă, prevede minimizarea costurilor și persistarea în cooperare cu firmele noncooperative, ce oferă servicii similare.
Unul din motivele care au facut cooperativele să se dezvolte intensiv în toate ţările europene este acela că sunt construite pe valori şi sunt demne de încredere.
Cooperativelor agricole din Romania pot revitaliza sectorul cooperatist și acesta să devină un mijloc de îmbunătățire a condițiilor de viață ale locuitorilor din mediul rural, să asigure veniturile producătorilor, să întărească rolul economic al entităților profesionale ale producătorilor, să perfecționeze și dezvolte sectorul agroalimentar, și implicit economia națională.
Modelul cooperatist în agricultură, este un sistem generalizat de organizare şi funcţionare eficientă a agriculturii promovat de majoritatea ţărilor lumii şi mai ales de statele europene care le-au perfecţionat şi adaptat sectorului economiei de piaţă.
Prin urmare scopul fundamental al cooperativei este alcătuirea unei puteri de contracarare a poziţiei de monopol a marilor companii, îmbunătăţind astfel schimburile comerciale ale membrilor cooperativei.
În prezent România se află la începutul unui nou drum în ideea reconsiderării, reluării şi promovării cooperaţiei. Fără a fi vorba de o reeditare a ceea ce a fost şi de o modă anume pentru a avea cooperative cu orice chip. Cooperaţia a rămas totuşi principalul, dacă nu singurul mijloc de organizare al activităţilor agricole, cu deosebire în rândul exploatații mici și mijlocii.
Sunt multe cooperative agricole eficiente în România, dar cooperativele din ţara noastră sunt încă la început, comparativ cu cele europene, care funcţionează după aceleaşi principii de zeci de ani. La noi, după 1989, sau mai precis după 2004 s-a luat totul de la zero şi acestea trebuiesc reconstruite după principii solide, cu răbdare şi oameni capabili şi bine intenţionaţi.
Şi în Romania, competiţia pentru valorificarea produselor agricole este dură în condiţiile globalizării tot mai accentuate, iar pentru a rezista trebuie să fim la fel de buni ca cei din ţările cu o economie prosperă. Deoarece ferma familială şi alte tipuri de forme asociative, nu pot să-şi permită să-şi acopere singură serviciile de care au nevoie în aval şi amonte, prima alternativă ar fi renunţarea la a-şi cumpăra singuri aceste servicii prea scumpe, şi să se axeze exclusiv pe producţia agricolă primară. De aici apare necesitatea şi importanţa asocierii fermierilor în forme de cooperare care să le rezolve exclusiv problemele şi serviciile pe care ei înşişi nu pot să le rezolve. Ca strategie managerială principală, poate fi menționată și relansarea sectorului de creștere a animalelor și a agriculturii organice, care este în dinamică continuă, cu un ritm mediu ponderat de creștere anuală de 23%.
Cooperativele, sunt de așteptat să funcționeze într-un mediu competitiv și trebuie să se adapteze practicilor eficiente de gestionare și exploatare a scării economice. Astfel, funcționarea eficientă, prevede minimizarea costurilor și persistarea în coperare cu firmele noncooperative, ce oferă servicii similare.
O cooperativă agricolă cu un market de producţie, la fel ca orice altă firmă, are iniţiativa pentru a transforma eficienţa produselor sistemului de producție agricolă în produse utilizabile și servicii de distribuţie pentru a răspunde cerințelor consumatorilor.
Având în vedere poziția sa deosebită și mediul, o firmă de marketing individuală este declarat a fi din punct de vedere tehnic eficientă, în cazul în care producția sa este egală cu cel mai mare număr la ieșire, pentru orice set de intrări. Competitivitatea lor depinde de nivelul lor de eficiență în furnizarea serviciilor.
Cooperativele agricole care comercializează în comun sau își asumă comercializarea pentru una sau mai multe grupe de produse ori pentru unul sau mai multe produse din grupele de produse prevăzute la art. 3 din normele metodologice la ordinul nr. 358/2016 pot obține recunoașterea dacă depun documentația.
Condițiile de recunoaștere sunt prevăzute la art. 6 alin(1) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța nr. 37/2005 cu modificările și completările ulterioare și în Anexa nr. 2 lista criteriilor de recunoaștere pentru obţinerea statutului de grup de producători prevăzută în norme la ordinul 358/2016.
Criterii verificate la recunoaştere aferente cooperativelor:
- doar membri producători agricoli;
- deţine un sistem centralizat de contabilitate, facturare, înregistrare şi urmărire cantitativă, calitativă şi valorică a producţiei membrilor;
- dispune de personal calificat corespunzător grupei de produse şi/sau produselor pentru care este recunoscut/ă sau prevede în actul constitutiv ca în primul an de la recunoaştere să dispună de acest personal ori să contracteze servicii de specialitate;
- în actul constitutiv şi/sau statutul persoanei juridice se solicită membrilor ca, în mod special, să prevadă cel puţin următoarele obligaţii pentru membrii:
- să aplice deciziile adoptate în cadrul adunării generale care privesc date tehnice legate de producţie şi să raporteze datele privind producţia şi protecţia mediului înconjurător;
- să pună la dispoziţia grupului de producători informaţiile solicitate referitoare la suprafeţele destinate producţiei, tipul de cultură, cantităţile recoltate şi la vânzările directe, în vederea întocmirii statisticilor;
- să comercializeze un procent minim din producţia proprie prin intermediul grupului de producători, după cum urmează: 50% în primul an de la recunoaştere,55% în al doilea an de la recunoaştere, 60% în al treilea an de la recunoaştere, 65% în al patrulea an de la recunoaştere,75% începând cu al cincilea an de la recunoaştere;
- regulile de admitere a noilor membri, respectiv durata minimă a calităţii de membru, regulile de excludere şi retragere a membrilor;
- reguli care să permită membrilor să urmărească şi să participe în mod democratic la adoptarea deciziilor în cadrul grupului de producători, respectiv niciun membru nu poate dispune de peste 49% din drepturile de vot;
- declaraţia pe propria răspundere a membrilor că nu fac parte din alt grup de producători recunoscut pentru aceeaşi grupă/aceleaşi grupe de produse, respectiv pentru acelaşi produs/aceleaşi produse.
Începând cu anul al doilea de la recunoaştere, grupul de producători trebuie să dovedească:
prin evidenţă contabilă, pentru anul anterior, valoarea minimă a producţiei comercializate în comun, pentru grupa de produse, respectiv produsele pentru care a obţinut recunoaşterea, stabilită la suma de 30.000 euro echivalent în lei, precum şi faptul că cel puţin 51% din această producţie provine din producţia proprie a membrilor.
Obligaţia membrilor este de a comercializa un procent minim din producţia proprie prin intermediul grupului de producători, după cum urmează: 50% în primul an de la recunoaştere, 55% în al doilea an de la recunoaştere, 60% în al treilea an de la recunoaştere, 65% în al patrulea an de la recunoaştere, 75% începând cu al cincilea an de la recunoaştere.
Documentația aferentă recunoașterii ca GP este prevazută la art. 5 din normele prevăzute în ordinul nr. 358/2016 astfel:
Pentru obţinerea recunoaşterii ca grup de producători, solicitanţii înaintează MADR prin DAJ, următoarele documente:
- cererea prin care solicită recunoaşterea ca grup de producători- anexa 3;
- copia hotărârii/deciziei organului de conducere/adunării generale în care se menţionează acordul acestuia/acesteia pentru efectuarea demersurilor legale stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005, în vederea obţinerii recunoaşterii;
- copia actului constitutiv şi/sau statutului, din care să reiasă îndeplinirea criteriilor de recunoastere prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005;
- în cazul producătorilor agricoli, dovada calităţii de producător a fiecărui membru, astfel: membrii persoane fizice prezintă atestatul de producător, eliberat în conformitate cu prevederile Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, vizat la zi, iar membrii persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi membrii persoane juridice prezintă copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului comerţului/certificatul de înregistrare fiscală, după caz;
- în cazul producătorilor agricoli, persoana juridică prezintă documente din care să reiasă că dispune de personal calificat corespunzător grupei de produse şi/sau produselor pentru care este recunoscut/ă sau să prevadă în actul constitutiv că în primul an de la recunoaştere dispune de acest personal ori contractează servicii de specialitate;
- lista membrilor titulari, întocmită conform formularului al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4, aprobată de adunarea generală/organul de conducere, în funcţie de prevederile actelor constitutive;
- copii ale documentelor care dovedesc calificarea personalului, după caz;
- copii ale contractelor de prestări servicii de asistenţă tehnică specializată sau registrul propriu cu activităţi specifice de asistenţă tehnică asigurate prin intermediul personalului propriu, după caz;
- copii ale actelor constitutive ale membrilor persoane juridice;
- declaraţie pe propria răspundere a membrilor privind apartenenţa lor la un alt grup sau organizaţie de producători;
Pentru mai multe informații contactați:
Florentin Bercu
Director UNCSV
Telefon: 0722.156.961
E-mail: florentinbercu@uncsv.ro