Advertisement

.

Vocea unită a agricultorilor și a cooperativelor agricole din Uniunea Europeană

Vocea unită a agricultorilor și a cooperativelor agricole din Uniunea Europeană

  • COPA (Comitetul organizațiilor profesionale agricole, înființat în 1958) reprezintă peste 22 de milioane de fermieri europeni și membrii familiilor acestora într-un efort combinat cu membrii săi de a promova interesele sectorului agricol în rândul instituțiilor UE și al altor părți interesate relevante.
  • COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole, înființată în 1959reprezintă interesele generale și specifice ale cooperativelor europene agroalimentare, forestiere și piscicole în rândul instituțiilor UE și al altor organizații socio-economice care contribuie la luarea deciziilor europene.

Cum își desfășoară Copa-Cogeca activitățile de lobby la Comisie?

  • Contacte cu comisarii europeni și participarea comisarilor la reuniunile Praesidia Copa-Cogeca
  • Întruniri periodice cu membrii cabinetelor
  • Contacte cu direcțiile generale și unitățile

Grupurile consultative de la Comisia Europeană

  • Participarea periodică și activă a reprezentanților Copa-Cogeca la reuniunile grupurilor consultative
  • Prezentarea documentelor de poziție ale Copa-Cogeca bazate pe activitatea grupurilor de lucru
  • Reprezentanții Copa-Cogeca prezidează deseori grupurile consultative ale Comisiei

Activitatea U.N.C.S.V. la COPA-COGECA

Prin intermediul Alianței pentru Agricultură și Cooperare, începând cu data de 29 Septembrie 2020, U.N.C.S.V. a devenit membră a organizației europene COPA – COGECAîn cadrul căreia:

  • suntem prezenți în 17 grupuri de lucru, pentru 8 ținem secretariatul, iar în 3 dintre acestea deținem funcția de vicepreședinte (Dezvoltare Rurală, Cereale și Cercetare): Bioenergie, Cereale, Oleaginoase și Proteaginoase, Dezvoltare Rurală, Lanț Alimentar, Cartofi, Aspecte fitosanitare, Aspecte Legale și Fiscale, Cercetare și Inovare, Semințe; Agricultura Ecologică, Consiliere și Training pentru Cooperative, Mediu, Politica Agricolă Comună, Managementul Riscului, Finanțe și Management, Analiză Economică;
  • membru al Comitetului de coordonare politică al cooperativelor – CCC;
  • 2 grupuri de tip ”task force”: Finanțe – Management și Apă;
  • 3 experți în grupurile de dialog civil DG Agri – PAC, Mediu și Schimbări Climatice, Agricultură Organică.

Împreună cu Alianța pentru Agricultură și Cooperare, U.N.C.S.V a participat la ședințele grupurilor de lucru, contribuind la consolidarea poziției fermierilor și cooperativelor românești în raport cu politicile Comisiei Europene, printr-un aport constant de informații și luări de poziție pe temele de interes pentru România:

  • Schimb de opinii și lobby prin intermediul Copa-Cogeca, și nu numai, pentru o ajustare bugetare corectă, aliniată la inflație, a noului Cadru Financiar Multianual 2028 – 2034; o Politică Agricolă Comună bazată pe 2 piloane, simplificată, debirocratizată și un cadru Organizația Comună de Piață bazat pe corectitudine și echitate față de fermieri și cooperative;
  • Schimb de opinii și lobby în ceea ce privește managementul riscurilor – problematica calamităților naturale, a dezastrelor, și plasa de siguranță a fermierilor în caz de dezastre;
  • Lobby pentru îmbunătățirea legislației în legătură cu fertilizanții și situația CBAM – Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră;
  • Formularea de observații, schimb de opinii și lobby pentru pachetul de măsuri de simplificare privind siguranța alimentelor și a furajelor;
  • Necesitatea completării și aprobării Omnibusul pe fitosanitar aflat în discuție la nivel european cu modificarea Regulamentelor Europene 783, 784 și 785/2018 pentru utilizarea neonicotinoidelor;
  • Analiza situației actuale a carnivorelor mari în România și posibile metode de soluționare – Lobby pentru Legea habitatelor – protejarea fermelor de carnivorele mari;
  • Transmiterea constantă a punctului de vedere legat de tratatul comercial dintre Uniunea Europeană și țările Mercosur; împărțirea contingentelor tarifare între țările Mercosur până la sfârșitul lunii septembrie și să se asigure că gestionarea acestor contingente rămâne în sarcina UE. Produsele agroalimentare importate să fie însoțite obligatoriu de certificate de sănătate (sanitar-veterinare sau fitosanitare). În caz contrar, există un risc real ca licențele de export și certificatele de origine să se concentreze în mâinile câtorva exportatori dominanți, în special în sectoarele cărnii de pasăre și de vită.
  • Furnizarea de informații relevante cu privire la tendințele naționale de piață ale cerealelor,
  • Îmbunătățirea legislației privind Noile Tehnici Genomice (NTG) și implementarea ei cât mai favorabil pentru fermieri și curând posibil,
  • Relatarea situației logistice complicate din porturile românești, cauzată de importul necontrolat al cerealelor din Ucraina;
  • Relatarea situației privind campaniile de însămânțare din România și prognoze de cantitate ale producțiilor naționale;
  • Crearea unui lobby permanent pentru acordarea de sprijin european pentru producătorii români afectați de importurile din Ucraina, precum și alocarea de fonduri europene pentru modernizarea porturilor naționale și a rutelor feroviare destinate tranzitului de cereale din Ucraina;
  • Transmiterea poziției României cu privire la propunerea de Regulament privind Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor; împreună cu statele din grupul Vișegrad (Cehia, Polonia, Ungaria și Slovacia) și Bulgaria, Croația, Estonia, Lituania, am elaborat și transmis către Parlamentul European și Comisie scrisori deschise și memorii cu privire la impactul pe care îl va avea aplicarea prevederilor din propunerea de Regulament privind Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor asupra statelor cu consum mic de pesticide;
  • Schimburi de opinii cu celelalte state membre pentru a înțelege modul de repartiție al fondurilor pe Dezvoltare Rurală și în celelalte state membre;
  • Sublinierea importanței cooperativelor în implementarea Programelor Strategice, dezvoltarea socio-economică a zonelor rurale prin cooperative, dezvoltarea relațiilor și colaborării cu celelalte organizații cooperatiste, consolidarea și întărirea cooperativelor agricole pentru a putea sprijini mai mult membri, să-și continue activitatea pe termen lung, să fie competitivi și producă alimente de calitate la prețuri accesibile pentru consumatori, întărirea cercetării și inovării la nivelul cooperativelor agricole;
  • Schimb de opinii cu reprezentanții Greciei, Spaniei, Italiei, Franței cu privire la soluțiile găsite pentru managementul riscului și acoperirea riscurilor sensibile din agricultură;
  • Soluții de protejare a fertilității solului și creșterea materiei organice la nivelul solului, iar acestea pot fi obținute prin găsirea unor practici durabile de exploatare cât și a unora care să ajute eficient la refacerea calității solului;
  • Clarificarea situației privind certificatele de carbon și modalitățile cele mai potrivite pentru valorificarea acestora de către fermieri;
  • Rolul central al cooperativelor în comercializarea certificatelor de carbon;
  • Stadiul actual al coloniilor de polenizatori în România;
  • Implementarea cerințelor privind păstrarea suprafețelor destinate biodiversității, cu un minim de impact asupra productivității agricole;
  • Negocierea pachetului de legi privind propunerea de Regulament privind Țintele de refacere a naturii, prin ajustarea lui la statusul actual al fiecărui stat;
  • Solicitarea de finanțare suplimentară, distinctă de P.A.C. pentru ca România să poată susține financiar activitățile de refacere a ecosistemelor degradate;
  • Transmiterea informațiilor privind opțiunile României de alocarea a fondurilor din Pilonul I al noii PAC;
  • Obținerea de derogări punctuale de la anumite practici de înverzire care pun în pericol producția agricolă;
  • Schimb de opinii cu reprezentanții statelor membre pentru a înțelege modul de alocare a fondurilor din Pilonul I la nivel de U.E;
  • Ușurarea poverii administrative a fermierilor în respectarea obligațiilor de raportare către Comisie;
  • Finalizarea Planului Național Strategic al României în timp util, pentru ca plățile către fermieri să se facă fără întreruperi;
  • Analiza și comparația opțiunilor României și ale celorlalte state membre cu privire la alocările fondurilor din noua Politică Agricolă Comună;
  • Centralizarea și prezentarea intervențiilor din PNS-ul României către membrii Copa-Cogeca;
  • Analiza de impact a strategiilor Pactului Verde asupra sectorului agro-alimentar al României, dacă vor fi implementate așa cum au fost lansate de către Comisie;
  • Formularea de observații cu privire la studiile de impact ale Pactului Verde realizate de Universitatea Wageningen;
  • Actualizarea informațiilor legate de Planul Național Strategic al României, pe măsură ce Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale actualiza structura intervențiilor;
  • Analiza drafturilor privind Legislația Secundară P.A.C. și cum se poate ajusta pentru a fi compatibilă cu realitățile românești;
  • Transmiterea către Copa-Cogeca și către Comisia Europeană a incompatibilităților dintre strategiile Pactului Verde (Farm to Fork, Strategia privind Biodiversitatea) și particularitățile agriculturii românești;
  • Prezentarea membrilor Copa-Cogeca a observațiilor primite de România la PNS-ul transmis Comisiei și comparația cu cele primite de către celelalte state membre;
  • Susținerea aprobării de către Comisie a ajustării PNS-urilor, în contextul conflictului ruso-ucrainian.
0 k+

Fermieri

0 +

Cooperative

0

Organizații

0 M+

Hectare + UVM

OBIECTIVE UNCSV ÎN RELAȚIA CU COPA-COGECA PRIN INTERMEDIUL ALIANȚEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI COOPERARE

GL 19. EN – Mediu și Climă

Îndeplinirea obiectivelor climatice pe termen lung asumate prin intermediul Acordului de la Paris, susținerea proiectelor agricole care reduc emisiile de gaze cu efect de seră și împărțirea beneficiilor către fermieri (ex: alocarea de credite cu dobândă spre zero pentru achiziționarea fermierilor cu utilaje cu emisii 0 sau conform legislației); Scheme distincte de CO2 în domeniul agricol, care încurajează implicarea fermierilor care utilizează bio-practici în agricultură și consumul de produse locale, cât mai aproape de locul de proveniență (dezvoltarea de centre zonale, unde cooperatorii, fermierii să prezinte și să fie cunoscut cu produsele lor pe piața - vânzare locală, zonală); Bonitarea habitatelor naturale din Europa pentru determinarea efectivelor animalelor sălbatice optime și asigurarea densității pe suprafață corespunzătoare pentru animalele carnivore/omnivore mari (Urs, Lup, Mistreț, etc) prin etapa 1 relocare și etapa 2 dacă nu mai sunt cerințe de relocare - împreună cu asociația vânătorilor care să aibe ca rezultat fond pentru acoperirea despăgubirilor cauzate culturilor agricole, animalelor domestic și oamenilor). Modificarea regimului de protecție a urșilor brun și adaptate instrumentelor de gestionare atunci când obiectivele de conservare au fost atinse și apar costuri sociale și economice semnificative. Introducerea CONSERVĂRII FERTILITĂȚII SOLULURILOR în cadrul obiectivului de MEDIU, ca subobiectiv prioritar; Realizare unui set de ESTIMĂTORI MĂSURABILI GENERALI (la nivel european) și ESTIMATORI SPECIFICI (la nivel național) ai câștigurilor/ progresului realizat prin aplicarea domeniul măsurilor/submăsurilor de Mediu, Climă și SOL; Creșterea perioadei obligatorii de implementare a măsurilor de Mediu și Climă ( 5-7 ani cu evaluare obligatorie prin intermediul ESTIMATORILOR GENERALI și SPECIFICI a progresului la sfârșitul perioadei de implementare (pentru a se putea măsura/ sesiza impactul asupra mediului/ agromediului în vederea aplicării unor măsuri de corecție dacă nu se ating nivelele așteptate), Proceduri comune de gestiune și utilizarea conservative și protejare (re)surselor de apă dulce de suprafață și freatică care alimentează două sau mai multe state membre; Identificarea, inventarierea, conservarea și valorificarea speciilor de organisme genetice vegetale din flora spontană și cultivată;

GL 34. PAC – Politica Agricolă Comună

Atingerea obiectivelor PAC fără a diminua competitivitatea producătorilor agricoli și impune o concurență neloială asupra produselor agroalimentare din UE în detrimentul celor din afara U.E.; PAC să permită statelor membre să elaboreze toate detaliile privind costurile forței de muncă, plafonarea plăților directe, degresivitatea, fermierul activ, pentru a reflecta toate caracteristicile specifice fiecărei țări; Să se aplice plăți redistributive în mod voluntar de către statele membre; Standarde de producție și reguli pentru utilizarea pesticidelor şi fertilizanților aplicate atât produselor agricole şi derivate din UE cât și la importuri; Urgentarea convergenței plăților pe suprafață la nivelul UE; Flexibilizarea obligațiilor de mediu și climă impuse de noul Cadru Financiar Multianual, în contextul asigurării securității alimentare europene. Noul Cadru Financiar Multianual 2028-2034 Menținerea caracterului comun și individual al PAC, cu structura sa bazată pe doi piloni, este o cerință clara, pentru a asigura respectarea dispozițiilor tratatului, a proteja securitatea alimentară a Europei și a garanta o piață unică funcțională. În cazul în care o linie bugetară separată și individualizată pentru PAC nu beneficiază de sprijinul colegiuitorilor, trebuie asigurate sub-rubrici separate în cadrul NRPP(Planurile naționale și regionale de parteneriat). Pentru a asigura o agricultură viabilă din punct de vedere economic, competitivă și rezilientă, capabilă să facă față provocărilor actuale și viitoare, atractivă atât pentru generațiile actuale, cât și pentru cele viitoare de agricultori și care să asigure securitatea alimentară și sustenabilitatea (inclusiv bunurile publice), bugetul PAC trebuie să fie menținut cel puțin la nivelul celui actual și ajustat la inflația din perioada 2021- 2027, conform propunerii Parlamentului European de 433 md euro. Este important ca, cadrul NRPP (Planurile naționale și regionale de parteneriat) să rămână suficient de clar și previzibil pentru agricultori. La elaborarea planurilor, ar trebui să existe un echilibru adecvat între flexibilitatea acordată statelor membre și elementele comune, reducând în același timp sarcina administrativă atât pentru agricultori, cât și pentru autoritățile naționale. Ne-am exprimat anterior preferința pentru o PAC individualizată, în afara Fondului unic. Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, este esențial să se asigure o adoptare mai rapidă a componentelor specifice legate de agricultură din cadrul NRPP, aspect crucial pentru punerea în aplicare la timp a politicii și pentru acordarea sprijinului. Procesul de aprobare trebuie raționalizat și simplificat prin intermediul unei proceduri separate de urgență. Fondul european pentru competitivitate – Recunoașterea rolului strategic al agriculturii Comunitatea agricolă europeană consideră FEC o oportunitate majoră de a mobiliza investiții în agricultură, în cooperativele agricole și în lanțul agroalimentar în ansamblu, în cadrul viitorului cadru financiar multianual, permițând derularea unor investiții strategice cheie în infrastructură, servicii și competențe, cu accent pe acțiuni strategice și pe reducerea deficitului de investiții din acest sector. Valorificarea acestui potențial necesită un cadru coerent care să depășească sfera politicii agricole. Agricultura și lanțul agroalimentar au o capacitate unică de a contribui la toate prioritățile FEC: tranziția către o economie curată și decarbonizarea, transformarea digitală, sănătatea, biotehnologia, agricultura și bioeconomia, precum și securitatea, apărarea și spațiul. În acest context, securitatea alimentară trebuie recunoscută ca o prioritate strategică a UE, iar agricultura ar trebui recunoscută în mod explicit ca un sector-cheie pentru competitivitate, reziliență și securitate. Organizarea Comuna a Pietelor Regulamentul privind organizarea comună a piețelor (OCP) a jucat un rol central în sprijinirea agriculturii UE, oferind un cadru structurat, dar flexibil, care recunoaște caracteristicile diverse ale sectoarelor agricole, menținând în același timp unitatea pieței interne. Acesta a asigurat o dezvoltare armonioasă a agriculturii UE prin măsuri sectoriale adaptate și norme specifice pentru anumite sectoare, care abordează diverse aspecte, menținând totuși un anumit nivel de armonizare pentru toate sectoarele. În același timp, OCP a oferit Uniunii instrumente pentru a răspunde la perturbări grave ale pieței (în conformitate cu articolul 39 litera (c) din TFUE), precum volatilitatea prețurilor, șocurile de ofertă sau crizele externe. Din acest motiv, bugetul UE destinat instrumentelor OCP trebuie cel puțin menținut și ajustat la inflație, iar pentru următoarea perioadă de programare ar trebui menținut un nivel ambițios de finanțare; nu putem accepta nicio reducere bugetară pentru această politică. O reducere a bugetului ar pune în pericol însăși funcționarea programelor de intervenție sectoriale, precum și eficacitatea lor incontestabilă. Programele operaționale, puse în aplicare de organizațiile de producători sau de asociațiile acestora, și-au demonstrat capacitatea de a contribui la multe dintre obiectivele PAC și la satisfacerea nevoilor sectorului agricol: îmbunătățirea competitivității, adaptarea ofertei la cerere, reechilibrarea lanțului de aprovizionare, introducerea activităților de cercetare și dezvoltare, precum și a tehnicilor durabile din punct de vedere ecologic și climatic. În consecință, salutăm faptul că propunerea Comisiei urmărește menținerea și extinderea utilizării acestui instrument important.

GL 07. BI – Bioenergie, Biotehnologie și Non Food

Creșterea capacității locale de producție energie regenerabilă pentru autoconsum, producția de produse agroalimentare la costuri competitive; Implementarea soluțiilor de producere a energiei electrice pentru consum propriu în sectorul agrifood și dezvoltarea de mașini agricole și utilaje propulsate electric. Actualizarea legislației privind folosirea tehnicilor de ameliorare moderne în sectorul agricol; Subvenții acordate producătorilor agricoli pentru sechestrarea Carbonului și eliberarea Oxigenului în natură sau certificarea biocombustibililor; Valorificarea biotehnologică a resurselor naturale regenerabile și a deșeurilor agricole prin producerea de produse sustenabile, ca parte a economiei circulare.

GL. 40 QJ – Aspecte Fiscale și Legale

Revizuirea legislației privind ajutoare de stat și ameliorarea regulilor care întăresc poziția fermierilor și a cooperativelor și echilibrarea veniturilor pe lanțul agroalimentar; Crearea cadrului legislativ pentru creditarea cu costuri financiare mai mici și încurajarea instituțiilor occidentale să fie mai active în finanțarea directă a agriculturii din România, pentru a ajunge la costurile de finanțare similare nivelului UE; Realizarea unor programe de ajutor de stat naționale (de tipul, IMM Invest) și / sau EU (de tipul, programului Jeremie) pentru accesarea facilă a surselor de finanțare bancară de către fermierii din România; Revizuirea legislației privind ajutoare de stat prin introducerea unor stimulente de comasare a terenurilor agricole, respectiv decontarea către fermieri în integralitate costurile înregistrate cu schimbul de proprietate (teren cu destinație agricolă).

GL 10. CER&GOL – Cereale, Oleaginoase și Proteaginoase

Modificarea legislației pentru includerea secetei pedologice severe la caz de forță majoră; Combaterea practicilor comerciale neloiale ale uleiului de palmier împotriva oleaginoaselor tradiționale; Măsuri și instrumente pentru asigurarea necesarului de proteină vegetală în U.E.; Măsuri pentru protejarea pieței naționale și a fermierilor noștri de impactul negativ generat de introducerea necontrolată de cereale din Ucraina.

GL 17. DR – Dezvoltare Rurală

Crearea condițiilor care să le permită actorilor din mediul rural să continue să trăiască, să lucreze și să construiască un viitor durabil în zonele rurale este esențială pentru combaterea depopulării, a deșertificării și a scăderii atractivității acestor regiuni. Aceste tendințe pot avea consecințe de durată asupra viabilității și supraviețuirii pe termen lung a teritoriilor rurale. Abordarea disparităților regionale la toate nivelurile de luare a deciziilor și în toate dimensiunile politice poate contribui, prin urmare, în mod semnificativ la asigurarea „dreptului de a rămâne”. Cooperativele agricole joacă un rol important în susținerea „dreptului de a rămâne” în zonele rurale, întrucât sunt puternic înrădăcinate în teritoriile respective și contribuie la menținerea activității economice locale, a locurilor de muncă, a serviciilor și a creării de valoare. Acestea sprijină agricultorii prin punerea în comun a resurselor, organizarea producției, oferirea de consiliere tehnică, facilitarea accesului la piețe și investiții colective în depozitare, prelucrare, logistică și alte infrastructuri pe care agricultorii individuali nu le-ar putea dezvolta întotdeauna pe cont propriu. Sinergie și complementaritate între programe și instrumente; Stimularea dezvoltării socio-economice a mediului rural prin dezvoltarea și consolidarea cooperativelor agricole astfel: înființarea și funcționarea cooperativelor în primii ani de activitate, prin măsuri specifice; Dezvoltarea și consolidarea cooperativelor funcționale către valoarea adăugată, respectiv condiționare, procesare primară, finită, diversificare, care să desfășoare o activitate economico-socială relevantă, să reziste pe piață și să se dezvolte durabil echilibrând veniturile pe lanțul agro-alimentar, ajutând fermierii să se capitalizeze și mențină în competiția de pe piața unică; Dezvoltarea si implementarea de programe pentru digitalizarea agriculturii ca parte a Green Deal (reducere consum carburanți, pesticide, îngrășăminte, etc.)

GL. 36 PHY – Aspecte Fitosanitare

Elaborarea de Instrucțiuni / directive care să permită Statelor Membre ca în condițiile atacurilor unor boli și dăunători specifici agroecoregiunilor proprii și /sau în cazul unor epidemii/ pandemii, să adopte măsuri autonome naționale,derogative de la Regulamentul European (REGULAMENTUL (UE) 2016/2031 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 26 octombrie 2016 ) prin care intervină în limitarea/ reducerea pagubele provocate activității economice agricole și forestiere și echilibrelor ecologice din habitatele în care se produc; Oferirea unor alternative eficiente raport calitate-preț înainte de a interzice substanțele autorizate de instituțiile europene, plecând de la nevoile actuale ale fermierilor de a controla bolile și dăunătorii fără a le crea acestora dezechilibre economice sau a duce la creșterea prețului produselor agricole și fără a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. România are nevoie de neonicotinoide și glifosat; Urgentarea actualizării și implementării legislației privind tehnicile de ameliorare moderne: Negocierea noului Regulament privind Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor astfel încât România, împreună cu statele care au un consum redus de pesticide (sub media europeană) să nu fie obligată să reducă din cantitățile utilizate actual.

GL. 41 RES – Cercetare și Inovare

Crearea de hibrizi și soiuri cu adaptabilitate la schimbările climatice și rezistență sporită la dăunători și boli; Digitalizarea agriculturii si horticulturii prin utilizarea de senzori, drone și sateliți, pentru monitorizarea indicilor pedoclimatici și stării fitosanitare a culturilor; Cercetări privind utilizarea economica si eficienta a îngrășămintelor chimice pentru creșterea producțiilor, cu păstrarea fertilității solurilor și diminuarea poluării apelor freatice.

GL. 43 RMI – Managementul Riscului

Realizarea strategiei de management al riscului la nivelul UE, bine echilibrată pentru toate țările, cu suficientă flexibilitate pentru a se adapta la specificul fiecărei țări. Un astfel de cadru ar trebui să stabilească bunele practici pentru întreprinderilor agricole de a dezvolta și avea procese interne de control și risc management, până la un anumit nivel de maturitate, care pot fi auditate/verificate și care pot să demonstreze diligențele făcută de fiecare entitate pentru a atenua riscurile. Împreună cu contribuția la fondul mutual / de risc + diverse investiții (adică irigații) + alte soluții suplimentare (adică asigurări facultative) pot crea sistemul general de management și control al riscurilor in agricultura. Guvernanța și relațiile dintre toate aceste procese vor fi definite de fiecare stat membru, în funcție de specificul țării, expunerea, apetitul la risc etc. Acest lucru poate conduce la o mai bună gestionare a riscurilor, transparență și decizii bazate pe risc, făcând companiile agricole competitive, având în vedere și digitalizarea care va fi uzitată. Modificarea criteriilor de calcul din cadrul Instrumentului de Stabilizare a Veniturilor (IST) din Regulamentul Omnibus PAC, cerând ca pierderile și despăgubirile să fie evaluate la nivel de cultură afectată/suprafață (per hectar) și nu raportat la performanța sau activitatea economică globală a întregii ferme.

GL. 44 SEM – Semințe

Stimularea formelor asociative ale fermierilor să se implice în cercetare și să obțină soiuri și hibrizi cu randament ridicat, adaptați la schimbările climatice și rezistente la dăunători și bolile locale din fiecare regiune/stat membru. Încurajarea tratamentului la sămânță cu insectofungicide pe baza de neonicotinoide pentru a preveni multiple tratamente în vegetație, afectarea polenizatorilor și a mediului; Crearea de hibrizi și soiuri cu adaptabilitate la schimbările climatice și rezistență sporită la dăunători și boli.

De la Fermă la Furculiță

Strategia FARM TO FORK trebuie ajustată să răspundă și nevoilor exprimate de fermieri pentru gestionarea presiunii bolilor, dăunătorilor, buruienilor și pieței pentru a sprijini modelele de agricultura durabilă care oferă hrană sigură, protejează mediul; Clarificarea regulilor de concurență pentru formele de asociere cu rol economic care promovează durabilitatea în lanțurile de aprovizionare; Ameliorarea regulilor agricole care întăresc poziția agricultorilor și a cooperativelor agricole pentru echilibrarea veniturilor pe lanțul alimentar. Implementarea strategiei să se facă după efectuarea unor analize de impact satisfăcătoare, care să ofere claritate fermierilor cu privire la costurile și beneficiile pe care le vor avea în timpul și după atingerea obiectivelor.

Strategia Apei

Apa reprezintă baza vieții și constituie, de asemenea, o resursă de neînlocuit pentru agricultură în producția de alimente și furaje de înaltă calitate, precum și de materii prime regenerabile pentru bioeconomie. În contextul schimbărilor climatice, importanța apei ca resursă pentru producția de produse agricole va crește și va deveni, prin urmare, fundamentală pentru securitatea aprovizionării noastre cu alimente. Strategia europeană privind reziliența resurselor de apă (EWRS) are legături cu calitatea solului, refacerea naturii și clima. Europa, cu diversitatea sa climatică și nevoile sale geografice, prezintă o discrepanță enormă între statele membre și regiuni atunci când se ia ca referință suprafața relativă a terenurilor agricole irigate în raport cu totalul terenurilor neirigate. În plus, această situație extrem de disparată este adesea invizibilă în UE. Gestionarea resurselor de apă a devenit o prioritate pentru a asigura reziliența la apă a comunităților și a ecosistemelor. Incertitudinile legate de variabilitatea climatică, combinate cu fenomenele meteorologice extreme, impun necesitatea unor strategii inovatoare pentru conservarea și distribuția resurselor de apă. Investițiile în infrastructura care permite optimizarea gestionării resurselor de apă, cum ar fi sistemele de colectare, stocare și distribuție a apei, precum și în cercetare și inovare pentru a îmbunătăți adaptarea la schimbările climatice, cum ar fi tehnologiile noi generatoare de valoare (NGT), sunt de o importanță primordială. Sectorul agricol, care depinde în mod crucial de resursele de apă, se confruntă cu provocări din ce în ce mai complexe legate de problema apei. Deficitul de apă și fenomenele meteorologice extreme amenință producția agricolă, afectând nu numai securitatea alimentară și autonomia strategică a UE, ci și vitalitatea zonelor rurale – zone în care trăiesc aproape 30 % din populația UE și care acoperă peste 80 % din teritoriul acesteia. În acest context, este esențial să se investească în politici care să asigure accesul echitabil și sigur la apă pentru agricultori, astfel încât să se protejeze capacitatea acestora de a se adapta la schimbările climatice pe termen lung, fără a compromite producția. Trebuie reținut faptul că apa utilizată în agricultură, care nu se întoarce în ciclul apei, nu este consumată, ci transformată în producția de bunuri și produse alimentare, alcătuite în mare parte din apă.
UNCSV
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.