Uncategorized

Orice cooperativă agricolă poate deveni membru al Uniunii dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este o cooperativă agricolă, de grad 1, 2, sau 3, funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii Cooperației Agricole (Legea 566/2004 și Legea nr 1/2005 cu modificările și completările ulterioare) și care activează preponderent în sectorul vegetal;

b) nu a fost condamnată definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism;

c) nu a săvârșit infracțiuni economice și/sau fapte de natura celor ce se înscriu în cazierul fiscal, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal;

d) aderă fără rețineri la prevederile prezentului Statut și ale Actului Constitutiv al Uniunii, precum și la orice regulamente interne, cod de conduită, ori alte documente similare adoptate de membrii Uniunii;

e) se obligă să respecte toate obligațiile statutare, inclusiv plata taxei de adeziune, precum și cotizațiile periodice.

Aderarea la Uniune și, implicit obținerea calității de membru cu drepturi depline, se va face prin completarea și înaintarea cererii de adeziune, în forma stabilită de Adunarea Generală a Membrilor Uniunii, însoțită de documentele care fac dovada îndeplinirii condițiilor stipulate la paragraful 7.1, lit. a) – e) de mai sus, către Președintele Consiliului de Conducere a Uniunii. Președintele va prezenta cererea de adeziune Consiliul lui de Conducere care o va analiza și, în cazul în care solicitantul îndeplinește toate cerințele, o va supune spre aprobare primei Adunări Generale a Membrilor Uniunii, ordinară sau extraordinară.

Cererile de cooptare a noilor membri vor fi aprobate de Adunarea Generală a Membrilor Uniunii prin majoritate simplă, respectiv cu votul a jumătate plus unul din numărul membrilor prezenți la ședință. Hotărârea Adunării Generale a Membrilor Uniunii prin care se soluționează cererea de aderare se comunică în scris solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, curier, e-mail sau fax, în termen de 10 zile de la data adoptării hotărârii.

Calitatea de membru al Uniunii este recunoscută de la data cu care Adunarea Generală a Membrilor Uniunii a hotărât cooptarea, dată la care noul membru obține toate drepturile și își asumă toate obligațiile care decurg din noua sa poziție, drepturi și obligații similare cu cele ale membrilor fondatori. Aderarea la Uniune nu limitează autonomia decizională și dreptul de autogestiune a noilor membrii.

Documente de completat/transmis:

1. Copie CIF cooperativă agricolă;
2. Ultima balanță depusă a cooperativei;
3. Cerere de aderare completată și semnată; Cerere-de-aderare-UNCSV-2020
4. Hotărâre C.A. (aderare UNCSV și desemnare persoană responsabilă);
5. Situația cumulativă a membrilor și structura de culturi;
6. Informații despre cooperativă (Ce realizări are cooperativa: investiții, daca este recunoscută ca grup de producători, ce face pentru membri, planuri si obiective etc.).

Print This Page

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană și europarlamentarilor români o adresă în care și-a manifestat aprecierea pentru progresul făcut în cadrul negocierilor pentru Politica Agricola Comuna (PAC) și îndemnul de a se insista, în cadrul discuțiilor din Trialog, pe soluții eficiente, livrate în timp util pentru fermierii europeni și cooperativele acestora.

PAC trebuie să continue să ofere sprijin de venit fermierilor pentru ca aceștia să-și poate continua activitatea și să furnizeze hrană la prețuri rezonabile către consumatori, după cum stipulează Art. 39 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, trebuie să ofere suportul necesar pentru a ajuta fermierii să facă față schimbărilor climatice și să producă sustenabil (din punct de vedere ecologic, economic și social), prin promovarea progresului tehnic. În perioada de tranziție pe care o traversăm, decidenții politici ar trebui să se asigure că fermierii și cooperativele acestora vor rămâne sustenabile din perspectivă economică.

Având în vedere că în România nu există un instrument integrat pentru managementul riscului în sectorul agricol, lucru resimțit foarte dur, în special prin prisma secetei pedologice severe din anul agricol 2019-2020,  Alianța pentru Agricultură și Cooperare și-a manifestat îngrijorarea privind impactul major al schimbărilor climatice și nevoia implementării unor măsuri urgente de gestionare a riscurilor.

Dezideratul Alianței pentru Agricultură și Cooperare este ca eurodeputații români să susțină amendamentele aduse definiției instrumentelor de gestionare a riscurilor, care ar trebui să fie suficient de flexibilă astfel încât statele membre, pe baza evaluării necesităților și a analizei SWOT,  să poată acorda sprijin fermierilor, permițând configurarea și contribuția financiară (inclusiv costul administrativ al înființării) pentru orice sistem public, privat sau public-privat, în concordanță cu legislația națională. Aceasta se referă la orice tip de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv scheme de (re)asigurare și fonduri mutuale, care ar trebui să fie permise și suficient de flexibile pentru a se potrivi realității din fiecare țară.

Această solicitare vine în întâmpinarea nevoii producătorilor agricoli din România, pentru a putea beneficia cât mai rapid cu putință de o soluție integrată de management al riscului, specific condițiilor țării noastre.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare se implică activ la definirea se implementarea unui astfel de proiect de interes strategic național pentru sectorul agro-alimentar și România.

În numele tuturor membrilor și organizațiilor membre ale celor 4 organizații.

PRO AGRO – Ionel ARION

LAPAR – Nicolae VASILE

UNCSV – Mircea BĂLUȚĂ

APPR – Nicolae SITARU

Dacă se aprobă în forma inițială a proiectul legislativ L 107/2021 pentru modificarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, riscăm să ajungem la 7 milioane de ha arabil, din 9.4 milioane de ha, deținute de străini.

Obiectivul principal al dezbaterii timp de 2 ani a proiectului Legislativ (Plx. 336/2018) pentru modificarea Legii nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, a fost să prevină specula cu terenuri agricole și să reducă și să combată fenomenul de acaparare a terenurilor din România, fiind exemplul negativ cel mai elocvent din U.E.

Având în vedere că:

• Legea 175 a fost publicată și intrat în vigoare pe 13 octombrie 2020;
• Ordinul cu normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 17/2014, actualizat la zi a fost publicat și intrat în vigoare în 8 februarie 2021;
• Proiectul legislativ L 107/2021 a fost înregistrat la Senat pe 9 martie 2021, la 30 de zile după intrarea în vigoare a normelor metodologice, fără a aștepta să treacă minimum 1 an pentru a vedea cum funcționează forma îmbunătățită;

Este prematur ca orice parte interesată să se pronunțe și să spună că Legea nr. 17/2014 actualizată la zi nu este bună, din moment ce nu am așteptat nici să fie încheiate primele tranzacții inițiate după apariția normelor metodologice din 8.02.2021, ale prezentei legi.

La elaborarea și aprobarea Legii nr. 175/2020, au fost analizate împreună cu organizațiile profesionale din sectorul agricol, preluate și aprobate condiții din alte state europene, precum Franța și Germania, motiv pentru care a și trecut la Curtea Constituțională.

Este foarte important pentru asigurarea securității alimentare și suveranității teritoriale a României, să rămână în vigoare obligația cumpărătorilor și/sau acționarilor persoanelor juridice care intenționează să achiziționeze teren extravilan agricol, de a avea domiciliul pe teritoriul național, cu minimum 5 ani înainte de tranzacție, preluată după modelul francez unde există această obligație pentru minimum 7 ani.

Totodată, în Germania, pentru a preveni specula cu terenuri agricole, preluate de către fondurile de investiții, s-a introdus obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 10 ani. În România, există în legea în vigoare, obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 8 ani, de la momentul achiziției, la momentul vânzării.

Aceste două elemente, sunt cele mai importante elemente de protecție, pentru a preveni specula cu terenuri agricole și exploatarea terenului în scopul pentru care a fost achiziționat. Dacă acestea vor fi eliminate din conținutul Legii nr. 17/2014, atunci vom rămâne fără nici un fel de protecție, nerespectând inclusiv principiul reciprocității.

Practic, toate consultările și schimbările de legislație cu privire la acest subiect au fost îndreptate împotriva terenului agricol pentru ceea ce este: resursa strategica de interes național, invocându-se în schimb limitarea dreptul de proprietate care este de fapt, doar de “exploatare “ al acest bun.

Proprietarul are un drept de exploatare cu respect pentru fertilitatea solului și pentru calitățile lui de producție, ori vânzarea terenurilor agricole la liber, reducând sancțiunile prevăzute în forma legislativă în vigoare, continuă procesul de fărămițare și încurajează înstrăinarea în favoarea unor investitori speculativi, în detrimentul celui autohton care lucrează terenul, respectând un cod de bune practici.

Facem un apel la parlamentari să conștientizeze, susțină și asigure, că forma proiectului legislativ L 107/2021 aprobată, menține condițiile privind domiciliul național, obligația achitării unui impozit de 80% pentru diferența de preț al terenurilor extravilane vândute mai devreme de 8 ani și să fie introduse articole noi care să statueze interzicerea dării în plată dacă nu se parcurge și respectă procedura din prezenta lege, introducerea unui plafon pentru persoanele fizice și juridice care vor să achiziționez teren, rămânând ca în arendă, să se poată exploata suprafețe nelimitat, de oricine.

Cu respect,

Ionel ARION, Președinte Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România – ,,PRO AGRO”

Mircea Băluță, Președinte Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – ,,UNCSV”

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită sprijinul pentru găsirea unor soluții rezonabile, bazate pe date științifice pentru continuarea asigurării protecției fitosanitare a culturilor din România.

Țintele Green Deal transpuse în noua PAC prin strategiile De la fermă la consumator și Biodiversitatea impun fermierilor să-și reducă consumul de inputuri și să rămână competitivi atât pe piața UE, dar mai ales pe cea din afara UE, unde producătorii nu au aceleași constrângeri și standarde precum cei europeni.

Condițiile agropedologice și climatice din țara noastră, precum și fărâmițarea terenurilor agricole și slaba capitalizare a fermierilor autohtoni, favorizează infestarea masivă cu buruieni și dăunători. Datele din cercetare indică o rată foarte ridicata de infestare cu buruieni în unele regiuni (cca 700 semințe din specii diferite de buruieni/metru pătrat). Controlul buruienilor nu se poate face eficient  fără erbicide sistemice totale, precum glifosatul. In România, glifosatul este utilizat în principal între culturi, fiind nu doar o soluție sigură și ieftină, ci, de fapt, singura soluție care face posibilă aplicarea tehnologiilor de agricultură conservativă pe care le recomandă și promovează Comisia UE în meniul de sustenabilitate, pentru a reduce amprenta asupra mediului (eroziunea, compactarea, emisiile de CO2, etc.), timpul de lucru și a crește performanță economică.

De aceea, la acest moment la care soarta glifosatului se discută în Parlamentul European, considerăm că includerea amendamentului AM 806, așa cum este formulat în prezent în raportul final, ar constitui o decizie politică fără o bază științifică, care riscă să submineze munca și procesul riguros ale autorităților de reglementare și ale EFSA, un proces bazat pe dovezi științifice competente și independente, la care Parlamentul European însuși a contribuit.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, în numele membrilor săi, face apel la rațiune și speră ca, la sfârșitul procesului de reglementare, în sesiunea plenară, Parlamentul European să respingă amendamentul care se opune reautorizării substanței active glifosat după 31 decembrie 2022.

Facem appel, pe această cale, la eurodeputații români, la autorități și la toți ceilalți factori implicați, de a nu interveni cu decizii politice contrare celor științifice.

Fermierii din România, ca și cei din întreaga UE,  au nevoie de glifosat, pentru a putea fi competitivi și a progresa în direcția adoptării pe scară largă a practicilor agricole durabile.

În numele tuturor membrilor și organizațiilor membre ale celor 4 organizații.

PRO AGRO – Ionel ARION

LAPAR – Nicolae VASILE

UNCSV – Mircea BĂLUȚĂ

APPR – Nicolae SITARU

Cooperativele agricole care comercializează în comun sau își asumă comercializarea pentru una sau mai multe grupe de produse ori pentru unul sau mai multe produse din grupele de produse prevăzute la art. 3 din normele metodologice la ordinul nr. 358/2016 pot obține recunoașterea dacă depun documentația.

Condițiile de recunoaștere sunt prevăzute la art. 6 alin(1) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța nr. 37/2005 cu modificările și completările ulterioare și în Anexa  nr. 2 lista criteriilor de recunoaștere pentru obţinerea statutului de grup de producători prevăzută în norme la ordinul 358/2016.

Criterii verificate la recunoaştere aferente cooperativelor:

• doar membri producători agricoli;
• deţine un sistem centralizat de contabilitate, facturare, înregistrare şi urmărire cantitativă, calitativă şi valorică a producţiei membrilor;
• dispune de personal calificat corespunzător grupei de produse şi/sau produselor pentru care este recunoscut/ă sau prevede în actul constitutiv ca în primul an de la recunoaştere să dispună de acest personal ori să contracteze servicii de specialitate;
• în actul constitutiv şi/sau statutul persoanei juridice se solicită membrilor ca, în mod special, să prevadă cel puţin următoarele obligaţii pentru membrii:
• să aplice deciziile adoptate în cadrul adunării generale care privesc date tehnice legate de producţie şi să raporteze datele privind producţia şi protecţia mediului înconjurător;
• să pună la dispoziţia grupului de producători informaţiile solicitate referitoare la suprafeţele destinate producţiei, tipul de cultură, cantităţile recoltate şi la vânzările directe, în vederea întocmirii statisticilor;
• să comercializeze un procent minim din producţia proprie prin intermediul grupului de producători, după cum urmează: 50% în primul an de la recunoaştere,55% în al doilea an de la recunoaştere, 60% în al treilea an de la recunoaştere, 65% în al patrulea an de la recunoaştere,75% începând cu al cincilea an de la recunoaştere;
• regulile de admitere a noilor membri, respectiv durata minimă a calităţii de membru, regulile de excludere şi retragere a membrilor;
• reguli care să permită membrilor să urmărească şi să participe în mod democratic la adoptarea deciziilor în cadrul grupului de producători, respectiv niciun membru nu poate dispune de peste 49% din drepturile de vot;
• declaraţia pe propria răspundere a membrilor că nu fac parte din alt grup de producători recunoscut pentru aceeaşi grupă/aceleaşi grupe de produse, respectiv pentru acelaşi produs/aceleaşi produse.

Începând cu anul al doilea de la recunoaştere, grupul de producători trebuie să dovedească:

prin evidenţă contabilă, pentru anul anterior, valoarea minimă a producţiei comercializate în comun, pentru grupa de produse, respectiv produsele pentru care a obţinut recunoaşterea, stabilită la suma de 30.000 euro echivalent în lei, precum şi faptul că cel puţin 51% din această producţie provine din producţia proprie a membrilor.

Obligaţia membrilor  este de a comercializa un procent minim din producţia proprie prin intermediul grupului de producători, după cum urmează: 50% în primul an de la recunoaştere, 55% în al doilea an de la recunoaştere,  60% în al treilea an de la recunoaştere, 65% în al patrulea an de la recunoaştere, 75% începând cu al cincilea an de la recunoaştere.

Documentația aferentă recunoașterii ca GP este prevazută la art. 5 din normele prevăzute în ordinul nr. 358/2016 astfel:

Pentru obţinerea recunoaşterii ca grup de producători, solicitanţii înaintează MADR prin DAJ, următoarele documente:

• cererea prin care solicită recunoaşterea ca grup de producători- anexa 3;
• copia hotărârii/deciziei organului de conducere/adunării generale în care se menţionează acordul acestuia/acesteia pentru efectuarea demersurilor legale stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005, în vederea obţinerii recunoaşterii;
• copia actului constitutiv şi/sau statutului, din care să reiasă îndeplinirea criteriilor de recunoastere prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005;
• în cazul producătorilor agricoli, dovada calităţii de producător a fiecărui membru, astfel: membrii persoane fizice prezintă atestatul de producător, eliberat în conformitate cu prevederile Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, vizat la zi, iar membrii persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi membrii persoane juridice prezintă copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului comerţului/certificatul de înregistrare fiscală, după caz;
• în cazul producătorilor agricoli, persoana juridică prezintă documente din care să reiasă că dispune de personal calificat corespunzător grupei de produse şi/sau produselor pentru care este recunoscut/ă sau să prevadă în actul constitutiv că în primul an de la recunoaştere dispune de acest personal ori contractează servicii de specialitate;
• lista membrilor titulari, întocmită conform formularului al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4, aprobată de adunarea generală/organul de conducere, în funcţie de prevederile actelor constitutive;
• copii ale documentelor care dovedesc calificarea personalului, după caz;
• copii ale contractelor de prestări servicii de asistenţă tehnică specializată sau registrul propriu cu activităţi specifice de asistenţă tehnică asigurate prin intermediul personalului propriu, după caz;
• copii ale actelor constitutive ale membrilor persoane juridice;
• declaraţie pe propria răspundere a membrilor privind apartenenţa lor la un alt grup sau organizaţie de producători;

Pentru mai multe informații contactați:

Florentin Bercu
Director UNCSV
Telefon: 0722.156.961
E-mail: florentinbercu@uncsv.ro

În orice sector de activitate, cooperativele reprezintă acţiunea de îmbinare şi coordonare a eforturilor fiecărui individ într-o activitate comună, vizând un rezultat bine stabilit, pe principiul “unirea face forţa”. În cazul în care, o persoană este incapabilă să-şi rezolve singură propriile probleme se poate asocia cu alți indivizi pentru a atinge obiectivul comun pe care individul nu-l putea atinge cu forțele proprii.

Paradigma de dezvoltare durabilă este o interdependență reciprocă între diferite aspecte, precum securitatea economică, echilibrul ecologic, educația, democrația, justiția socială și stabilitatea politică.

Cooperaţia agricolă, ca formă asociativă de efectuare în comun a lucrărilor, era pentru Mladenatz singura formă de organizare social-economică prin care ţăranul îmbina proprietatea individuală asupra pământului cu proprietatea colectivă asupra inventarului agricol modern, fiind singurul experiment reușit al secolului al XIX-lea.

Cooperativele oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume, cu 20% mai mult decât multinaţionalele.

Sectorul cooperatist este un actor economic şi social puternic în cadrul acestor societăţi, atât prin cotele de piaţă deţinute şi aportul activităţii lor în PIB, cât şi prin numărul de membrii şi prin bunăstarea oferită cetăţenilor prin locurile de muncă create.

În Argentina sunt cca. 12.670 societăţi cooperatiste care au ca membrii 23,5% din populaţia ţării şi oferă peste 233.000 de locuri de muncă, iar în Canada, 4 din 10 canadieni sunt membrii în cel puţin o cooperativă.

În Franţa circa 38% din populaţie, sunt membrii cooperatori şi 75% dintre producătorii agricoli sunt membrii ai unei cooperative. În ceea ce priveşte locurile de muncă, 21.000 de cooperative furnizează peste 1 milion de joburi reprezentând 3,5% din populaţia activă.

Mișcarea franceză CUMA constituie o lecție prețioasă pentru guverne și practicieni în contextul abordărilor participative la dezvoltare și subliniază rolul esențial al cooperativelor agricole pentru promovarea fermelor de familie în vederea depășirii limitărilor de capital pe care le au și să poată deveni competitive în comparație cu societățile care practică agricultura intensivă. Acestea pot fi comparate cu o coaliție care poate asigura accesul la resurse și atenua riscurile dar sustenabilitatea este condiționată de eficiența managementului de rețea, adaptabilității, menținerii încrederii membrului și loialității.

În Spania, sectorul cooperatist  este un reprezentant clar al industriei din mediul rural și, în multe cazuri, este motorul de dezvoltare al acestor zone, fără de care contribuția economică pentru menținerea veniturilor pe cap de locuitor este inexistentă.

Şi în Germania, 1 din 4 persoane (20 milioane de persoane) este membră a unei cooperative, iar 440.000 de persoane sunt angajate în 8.106 cooperative şi în Japonia 1 din 3 familii este membră a unei cooperative.

Cooperativele, sunt de așteptat să funcționeze într-un mediu competitiv și trebuie să se adapteze practicilor eficiente de gestionare și exploatare a scării economice. Astfel, funcționarea eficientă, prevede minimizarea costurilor și persistarea în cooperare cu firmele noncooperative, ce oferă servicii similare.

Unul din motivele care au facut cooperativele să se dezvolte intensiv în toate ţările europene este acela că sunt construite pe valori şi sunt demne de încredere.

Cooperativelor agricole din Romania pot revitaliza sectorul cooperatist și acesta să devină un mijloc de îmbunătățire a condițiilor de viață ale locuitorilor din mediul rural, să asigure veniturile producătorilor, să întărească rolul economic al entităților profesionale ale producătorilor, să perfecționeze și dezvolte sectorul agroalimentar, și implicit  economia națională.

Modelul cooperatist în agricultură, este un sistem generalizat de organizare şi funcţionare eficientă a agriculturii promovat de majoritatea ţărilor lumii şi mai ales de statele europene care le-au perfecţionat şi adaptat sectorului economiei de piaţă.

Prin urmare scopul fundamental al cooperativei este alcătuirea unei puteri de contracarare a poziţiei de monopol a marilor companii, îmbunătăţind astfel schimburile comerciale ale membrilor cooperativei.

În prezent România se află la începutul unui nou drum în ideea reconsiderării, reluării şi promovării cooperaţiei. Fără a fi vorba de o reeditare a ceea ce a fost şi de o modă anume pentru a avea cooperative cu orice chip. Cooperaţia a rămas totuşi principalul, dacă nu singurul mijloc de organizare al activităţilor agricole, cu deosebire în rândul exploatații mici și mijlocii.

Sunt multe cooperative agricole eficiente în România, dar cooperativele din ţara noastră sunt încă la început, comparativ cu cele europene, care funcţionează după aceleaşi principii de zeci de ani. La noi, după 1989, sau mai precis după 2004 s-a luat totul de la zero şi acestea trebuiesc reconstruite după principii solide, cu răbdare şi oameni capabili şi bine intenţionaţi.

Asocierea producătorilor este poate singurul mod în care aceştia îşi pot creşte productivitatea şi competitivitatea într-o lume dominată de marii producători şi de marile lanţuri comerciale.

Nici o ţară din lume nu şi-a dezvoltat o agricultură puternică numai datorită potenţialului. Avem nevoie în primul rând de consecvenţă şi de stabilitate, iar cooperativele agricole ne pot asigura acest lucru.

Conform dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de cooperativă, are semnificaţia de “organizaţie economică formată prin asocierea liber consimţită a unui grup de persoane ( producători, meseriaşi, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii’’.

Alianţa Cooperatistă Internaţională (ACI), ne dă o definiție mai generală, care include în structurile internaţionale, diversitatea juridică a cooperativelor, și anume: “ Cooperativa este o asociaţie autonomă de persoane reunite în mod voluntar în scopul satisfacerii nevoilor şi aspiraţiilor de natură economică, socială şi culturală, prin intermediul unei instituţii deţinute în comun şi controlată în mod democratic’’.

Cooperativele sunt întreprinderi centrate pe oameni deținute și conduse de și pentru membrii lor pentru a-și realiza visele comune. Profitul generat este reinvestit în cooperativă sau restituit membrilor.

Cooperativele aduc oamenii împreună într-un mod democratic și egal. Membrii au drepturi egale de vot indiferent de valoarea capitalului pe care îl pun în întreprindere. Ele permit oamenilor să preia controlul asupra viitorului lor economic și, deoarece nu sunt deținute de acționari, beneficiile economice și sociale ale activității lor rămân în cooperative și comunitățile în care sunt înființate. Beneficiile membrilor sunt direct proporționale cu rulajul avut prin cooperativă.

Întrucât întreprinderile sunt conduse de valori nu doar din profit, cooperativele împărtășesc principiile convenite la nivel internațional și acționează împreună pentru a construi o lume mai bună prin cooperare. Punerea corectitudinii și egalității în centrul întreprinderii, cooperativele din întreaga lume permit oamenilor să colaboreze pentru a crea întreprinderi durabile care generează locuri de muncă și prosperitate pe termen lung.

Dezvoltarea economică cooperativă, caracterizată prin căutarea unor mijloace de producție și schimburi eficiente bazate pe cooperare, este acolo pentru a îmbunătăți viața oamenilor și pentru a avea grijă de mediul înconjurător. Acest lucru este departe de a fi un fenomen marginal, unul din fiecare șase oameni de pe planetă sunt membri cooperatori.

Inovația tehnologică a devenit unul dintre cei mai importanți factori pentru cooperative pentru a obține avantaje competitive și de creștere a veniturilor fermierilor.

Membrii cooperativelor au un aport de capitaluri proprii în întreprindere, iar o întreprindere cooperativă de succes oferă rentabilitate investițiilor. Printr-un sistem de management eficient, cooperativele aprofundează relațiile cu membrii, de-a lungul timpului, și îi încurajează în mod sistematic să-și extindă investițiile în capitaluri proprii și să se implice într-o gamă de activități în cooperativă. Modelele de colaborare, de rezultat, de luare a deciziilor în crearea de valoare adăugată și un angajament ridicat duc la bunăstarea tuturor membrilor.

Costurile de informare și tranzacționare a produselor agroalimentare includ coordonarea fluxului de intrare a bunurilor și a produselor agricole pe piețe, prevăd serviciile inexistente sau neadecvate, și consolidează puterea de negociere în relația cu furnizorii, dar și cu consumatorii.

Afacerile orientate în primul rând spre a face profit, angajându-se spre o dezvoltare durabilă, nu funcționează numai din punct de vedere tehnic. Un astfel de angajament necesită  validarea colectivă a eficienței practicilor agricole alternative.

Analizate din punct de vedere economic, cooperativele sunt vitregite din cauza numeroaselor lacune structurale din cauza spațiului limitat de creștere a capitalului, care se presupune a fi nesatisfăcător.

Cooperativele agricole joacă un rol-cheie în economia rurală. Acestea sprijină agricultorii să își comercializeze mai bine produsele obținând prețuri mai bune în schimbul acestora, promovând creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă, aspect esențial în contextul actualelor condiții economice. De asemenea, acestea respectă cu strictețe principiul conform căruia „cooperativele contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităților prin politicile aprobate de membrii acestora.” În plus, cooperativele au intensificat sprijinul acordat concretizării acestui principiu adaptându-și strategiile de dezvoltare economică pentru a-și consolida durabilitatea economică pe termen lung și pentru dezvoltarea comunităților rurale”.

Cooperativa agricolă este o formă de organizare economică realizată pe baza iniţiativei proprii a producătorilor agricoli, care asigură resursele necesare pentru funcţionarea cooperativei şi conducerea întregii activităţi, favorizându-le raporturi concurenţiale cu furnizorii şi cumpărătorii agricoli, oferindu-le posibilitatea să se menţină pe piaţă prin competitivitate, într-o economie de piață.

Aderarea producătorilor agricoli la o cooperativă agricolă este certitudinea asigurării profitabilității fermei agricole indiferent de dimensiune.

De aceea noi ne-am asociat în cooperative agricole (punem la comun, DOAR mintea), ne-am optimizat costurile de producție, obținem cel mai bun raport calitate-preț la momentul comercializării producției și am început să realizăm investiții în comun pentru a adăuga valoare producției primare.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a fost reprezentată la întâlnirile Prezidiilor COGECA și COPA, desfășurate la Bruxelles, în zilele de 27 și 28 aprilie 2023, în format fizic de către Maria Cristina GĂMAN – UNCSV, Florentin BERCU – UNCSV și Marius Mihai MICU -PRO AGRO.

În cadrul reuniunii COGECA Praesidium, COPA Praesidium, a ședinței comune a COPA și COGECA și ședința grupului de la Visegrad extins, delegația română a dezbătut și intervenit împreună cu delegațiile celorlalte state membre, pe cele mai recente documente ale Comisiei Europene privitoare la: propunerea de Regulament “SUR”, cadrul de certificare a absorbțiilor de carbon, propunerea de regulament pentru ambalaje și deșeurile de ambalaje, directiva privind emisiile industriale, situația pieței, în special în contextul invaziei Ucrainei de către Rusia și legea privind refacerea naturii.

În cadrul reuniunii COGECA a avut loc un schimb de opinii cu eurodeputații Clara Aguilera raportor COM AGRI și Alexander Bernhuber raportor COM ENVI, despre viziunea și propunerile lor pentru regulamentul privind utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor. Doamna Clara Aguilera a declarat că este în favoarea reciprocității pe partea importurilor: “Dacă standardele UE continuă să crească, trebuie în același timp să cerem ca și acordurile pe care le încheiem cu state terțe să cuprindă aceleași cerințe. Interdicțiile noastre trebuie să se extindă și asupra importurilor. Principiul reciprocității trebuie să fie bine pus în aplicare. Acest aspect va fi introdus în răspunsul meu.” Mai mult, aceasta este împotriva utilizării fondurilor PAC către acest dosar. În ceea ce privește NGT-urile domnul Alexander Bernhuber a declarat: “În calitate de raport din umbră din partea PPE sprijin noile tehnici genomice. Din păcate Comisia dorește ca această legislație să fie adoptată mai târziu. Pe de altă parte, reprezint și Austria, iar aici există un angajament foarte mare împotriva lor deci trebuie să vedem care ar putea să fie soluția pentru această țară și pentru state similare. În acest caz ce le putem punem la dispoziție? Cu toate acestea, părerea mea personală e în favoarea NGT-urilor.”

Delegația română a avut următoarele intervenții în ordinea cronologică a întâlnirilor:

Florentin Bercu, Director executiv al UNCSV- AAC – “Consumul mediu de PPP în România este de 640 de grame per hectar, în timp ce media în UE este de 2.2 kg. Facem eforturi foarte mari să reducem această cantitate, dar este greu deoarece nu avem alternative. Au început să apară noi boli și dăunători, iar atacurile s-au intensificat, așadar avem nevoie de mai multe instrumente și soluții. Vedem ce se întâmplă din cauza importurilor din Ucraina. Foarte multe produse care intră pe piață de acolo sunt inclusiv GMO-uri. Nu putem merge pe dualitate. Fermierii europeni trebuie să respecte foarte multe standard înalte de calitate, iar din această cauză ei au costurile de producție mult mai ridicate. Nu poți să pui semnul egal între aceste produse și altele venite din țări terțe care nu sunt la fel de sigure. Mai mult, costul de producție al acestora este cu până la 40% mai mic pentru că nu au aceleași restricții legislative și constrângeri referitor la calitate și siguranța alimentară. Agricultorii și cooperativele noastre au nevoie de soluții alternative, iar EFSA trebuie să aibă un rol decizional în tot acest proces. Trebuie ca NGT-urile să fie aprobate și să intre în vigoare odată simultan cu regulamentul SUR. Nu putem să vorbim aprobarea SUR fără alternative și instrumentele necesare.”

Marius Micu, Vicepreședinte PRO AGRO – AAC și Vicepreședinte COPA – “Salut mesajul europarlamentarilor pe acest subiect, care este unul foarte sensibil la nivel european și național, având în vedere specificitatea sa și cantitatea redusă de pesticide folosite la nivel național. Vom face demersurile care țin de noi să susținem această poziție comună. E un subiect foarte important la nivel național pentru noi, astfel veți avea sprijinul europarlamentarilor români pe acest subiect. Trebuie să ne uităm cu atenție la acest subiect. Ne aflăm într-o situație dificilă – această reducere a cantității de pesticide trebuie să fie corelată cu contextul geopolitic actual. Ne trebuie alternative până putem să discutăm de o reală reducere. Această alternativă sunt NGT- urile. Trebuie să avem o nouă viziune asupra legislației și să cântărim această propunere în prisma războiului. Ne confruntăm cu cantități foarte mari venite din Ucraina care sunt obținute în alte condiții fitosanitare care nu corespund reglementărilor UE. Așadar, nu putem adopta reglementări mult mai drastice atâta timp cât permitem importul. Vom crea o competiție neloială la nivelul UE.”

Kurt Vandenberghe, director-general DG CLIMA, a fost invitat la COPA-COGECA Praesidia pentru a vorbi despre cadrul de certificare a absorbțiilor de carbon și stadiul propunerilor aferente pachetului legislativ „Fit for 55”. Domnul Vandenberghe este de părere că povara reducerii emisiilor și tranziției către o economie circulară trebuie partajată de-a lungul întregului lanț valoric. “Trebuie să colaborăm și să începem cât mai devreme pentru a găsi cea mai bună soluție pentru a face tranziția funcțională. Trebuie să fim conștienți că e o responsabilitate partajată. Fermierii nu trebuie să ducă întreaga povară a tranziției, și consumatorii și ceilalți actori de-a lungul lanțului valoric (retailer, distribuitori) sunt responsabili. Împreună trebuie să elaborăm un portofoliu de măsuri care ajută sectorul agricol să facă tranziția către unul durabil din punct de vedere economic, social și de mediu. ”Mai mult, în ceea ce privește transformarea acestor măsuri din unele voluntare în unele obligatorii domnul Vandenberghe a declarant: “Noi am propus un cadru voluntar, deci este vorba de o abordare voluntară. Vom face o evaluare de impact în 2026 și în funcție de asta vedem cum și în ce măsură ar trebui să avem aceste element în cadrul de politici ulterior. Va depinde de ce progres facem.”

Florentin Bercu, Director executiv al UNCSV- AAC – „Vreau să întăresc și eu faptul că fermierii români fac eforturi în reducerea emisiilor de carbon, dar pentru asta e nevoie de mai multe eforturi și din partea autorităților europene. Avem nevoie de posibilitatea de a utiliza NGT înainte de a vorbi de reduceri prin SUR. De asemenea, este foarte important pentru a putea face în condiții optime această sechestrare este APA. O măsură de sprijin pentru fermieri ar fi ca prin Invest EU să existe posibilitatea finanțării unor investiții strategice la nivel regional și național în irigații, desecări, drenaje ca să asigure apa necesară plantelor pe suprafețe mult mai însemnate decât în prezent, eficientizare a consumului de apă. Totodată se impune stimularea înființării și administrării a unor rețele teritoriale de perdele de protecție a câmpului la nivel național și european, amplasate corespunzător ca să se creeze ecosistemul necesar. Teama și frica noastră este că se va beneficia pentru o perioadă de 2 – 3 ani de aceste măsuri stimulative sau poate un sprijin foarte mic care este la ora actuală de maxim 30 de euro per hectar, iar începând cu viitorul program, respectiv 2028 va fi încă o regulă introdusă suplimentar fără să se acorde niciun beneficiu. Trebuie să fim conștienți că este primordial să existe stimulente concrete pe termen lung și măsuri care să sprijine aplicarea acestor constrângeri care vin de la nivel european. În caz contrar vom ajunge la o concurență neloială între produsele europene și produsele din state terțe care au costuri mult mai scăzute.”

În ceea ce privește impactul cauzat de exporturile din Ucraina asupra piețelor și țărilor vecine,

Florentin Bercu, Director executiv al UNCSV – AAC – „Suntem solidari cu poporul ucrainian de aceea avem foarte mulți care au tranzitat și au și rămas în România. Aceștia primesc de 5-6 ori sume mai mari decât locuitorii țării noastre ca și alocații pentru copii, cazare și hrană. Prin acest sprijin acordat, autoritățile din România nu au vrut sau nu au fost în stare să țină sub control situația. Mai mult, au intrat pe teritoriul țării noastre camioane supraîncărcate deoarece nu au fost efectuate controale așa cum ar fi trebuit și marfa cu altă destinație a rămas în România. Din acest motiv toată infrastructura noastră a fost blocată și afectată (rutieră, portuară, maritimă). Produsele ucrainene sunt prioritizate înaintea produselor românești, iar noi ne dorim să îi ajutăm în condiții fair play și echilibrate pentru populația română și europeană. Culoarele trebuie să fie implementate doar prin sigilii și monitorizare GPS – atât la intrarea cât și la ieșirea din țară pentru a fi respectate, cât și analize ale reziduurilor de pesticide. Vă rugăm să ne sprijiniți pentru a face față campaniei următoare. Se anunță un an bun și vom avea un blocaj total din cauza surplusului de marfă din Ucraina. Suntem îngrijorați pentru culturile următoare deoarece nu vom avea unde să depozităm și nu va fi transport disponibil dacă nu se impun măsurile care sunt propuse de principalele state afectate(Ro, Po, Hu, Ch, SK). Nu putem să mai continuăm așa, iar aici nu e vorba de compensații. Aceste nu acoperă nici gropile făcute de transporturile venite din Ucraina. Dacă continuăm în acest fel se vor crea perturbații foarte mari pentru început în țările menționate anterior și ulterior în majoritatea statelor europene. Există riscul ca 20 – 25 % din fermierii din țările direct afectate să falimenteze. Sperăm că autoritățile vor înțelege dificultățile și amploarea acestei situații și vor acționa în consecință, să nu creeze o situație de impas. Dacă lucrurile nu se rezolvă ne vom uni și vom avea un eveniment de impact la nivelul UE. Suntem constrânși să acționăm oricum va fi nevoie pentru a proteja fermierii și producția europenă.”

Marius Micu, Vicepreședinte PRO AGRO – AAC și Vicepreședinte COPA – Prevederile din acordurile de liber schimb nu sunt corelate cu celelalte regulamente care ne interzic să producem în anumite condiții, dar deschid porțile pentru țări terțe să vină în UE. Referitor la Ucraina avem 2 solicitări. Deschiderea pieței comune Europene pentru o parte din cantitățile stocate în țările afectate să meargă către Europa centrală și sa fie un efort comun. Mai mult, s-a discutat ca aceste cantități să fie preluate pentru ajutor umanitar în Africa. Deci, o parte din cantități ar putea merge acolo, iar o alta spre țările din centrul Europei. Suntem solidari cu Spania și cu toate celelalte țări care au dificultăți din cauza perturbării piețelor, precum Franța. Bugetul va fi insuficient, ne trebuie un buget suplimentat, dar nu din PAC. Ne trebuie flexibilitate pentru PAC deoarece va fi greu să respectăm condițiile actuale – toate trebuie să fie puse în contextul geopolic și socio-economic actual. Avem producții venite din Ucraina care nu respectă legislația actuală. Dacă avem cantități atât de mari care rămân în UE, iar din analizele pe care le efectuăm la granițe nu identificăm abateri de la condițiile fitosanitare, înseamnă că producția din Ucraina respectă condițiile din UE. În acest caz, noi de ce mai avem aceste reguli fitosanitare dacă ei nu le folosesc și nu se întâmplă nimic- deci nu perturbă siguranța alimentară.

Puteți solicita informații suplimentare la office@agri-co.ro